„Granița-n raniță” – Ada Milea și Herta Müller

„Granița-n raniță” – Ada Milea și Herta Müller

Joi, 15 martie 2018, ora 20Ș00, Schaubühne Lindenfels
Organizatori: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Schaubühne Lindenfels, Editura Hanser

Ada Milea. Foto: Nicu Cherciu

Ada Milea s-a născut în 1975 și a absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Tg. Mureş, secția actorie. A fost angajată câțiva ani a Teatrului Naţional din Tg. Mureş, apoi a devenit artist independent și a colaborat cu aproape toate teatrele din țară semnând muzica pentru nenumărate spectacole. A lucrat cu cunoscuți regizori români (Alexandru Dabija, David Esrig, Mihai Măniuțiu, Radu Afrim) pentru piesele cărora a compus muzica, dar a devenit foarte cunoscută mai ales datorită propriilor ei spectacole-concert :“Svejk în concert” (după Jaroslav Hasek), “Insula” (după Gellu Naum), “Visătorul” după Ian McEwan ș.a.). A susținut numeroase concerte în străinătate printre care unele  în: Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Belgia, Spania, Germania, Elveţia, Polonia, Suedia, Finlanda, Croatia, Italia, Austria, Ungaria, Israel şi Republica Moldova.

Discografia Adei Milea cuprinde 15 titluri dintre care cele mai cunoscute sunt : Aberaţii sonore (1997), Republica mioritică România (1999), Absurdistan (2002), Apolodor (2003), Quixote  (2006), The Island (2011), Alcool (2012), Cîntece de iarnă (2015)

Ada Milea este laureată a mai multor premii la festivaluri internaționale de teatru și a două premii din partea Uniunii Teatrale din România.

„Ada Milea îți spune povești, îți vorbește despre pinguini, oameni, vecini, România, despre tine, despre sentimente, deziluzii și speranțe în cuvinte care au piele și carne, în modulații care scot la suprafață sensuri nebănuite. Cînd coboară de pe scenă devine o fetiță timidă și introvertită care parcă n-a stat în viața ei pe o scenă, cu o chitară în brațe și cu mii de ochi ațintiți asupra ei.”(Andrei Vornicu, Dilema Veche, 13-15/Aug.2015)

Herta Müller, Foto: Paul Esser

Herta Müller s-a născut la 17 august 1953 în satul Nițchidorf din Banatul şvăbesc. A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, lucrând apoi ca traducătoare într-o fabrică şi ca profesoară. A intrat în vizorul Securităţii şi a început să fie persecutată după refuzul ei de colaborare şi în urma prieteniei cu membrii societașii Aktionsgruppe Banat. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Ţinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va apărea în 1984 și în RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise în România. Presiunile tot mai puternice din partea Securității au forțat-o să emigreze în Germania în 1987, iar de atunci trăiește la Berlin. Publică romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Călătorie într-un picior (Reisende auf einem Bein,1989; Humanitas Fiction, 2010), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Animalul inimii (Herztier,1994; Humanitas Fiction, 2016), Astazi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997; Humanitas Fiction, 2014), Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010); volume de eseuri, între care Hunger und Seide (Foame şi mătase, 1995), Regele se-nclină şi ucide (Der König verneigt sich und tötet, 2003; Humanitas Fic­tion, 2017) şi Mereu aceeaşi nea şi mereu ace­laşi neică (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), volumul de interviuri Patria mea era un sâm­bure de măr (Mein Vaterland war ein Apfelkern, 2014; Humanitas Fiction 2016), volume de po­vestiri, precum şi volume de poeme-colaj. Este laureată a numeroase premii, printre care Premiul IMPAC Dublin (1998) și Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004). Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură.