Mircea Dinescu

Născut în 1950, MIRCEA DINESCU debutează la şaisprezece ani în presa literară, iar la douăzeci de ani îi apare volumul Invocaţie nimănui, distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Critica l-a catalogat atunci drept „copilul teribil” al literaturii române. Urmează volumele de versuri Invocaţie nimănui, Proprietarul de poduri, La dispoziţia dumneavoastră, Exil pe-o boabă de piper, Rimbaud negustorul. În urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului Libération, în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. După Revoluția din decembrie 89 devine președintele Uniunii Scriitorilor din România (1990-1993), înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1991), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003). Edituri occidentale precum Suhrkamp şi S.Fischer în Germania, Albin Michel în Franţa sau Meulenhoff în Olanda i-au publicat versurile distinse ulterior cu premii precum: „Poetry International” (Rotterdam), „CET” (Budapesta) şi Herder Preis (Viena).
Prezență activă, una dintre personalitățile cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice. Revine la poezie, în 2010, cu volumul „Femeile din secolul trecut”.
Mircea Dinescu a pus bazele unei fundaţii cu sediul în portul dunărean Cetate, unde sunt invitaţi artişti plastici, muzicieni şi scriitori din toată lumea, în ideea învierii locului sub forma unui Port Cultural.