Doina Ruști
DOINA RUŞTI (născută la 15 februarie 1957, Comoșteni) şi-a petrecut copilăria într-un sat din sudul României, într-o familie de învăţători care făceau eforturi mari să supraviețuiască într-o lume comunistă. În sângele ei se amestecă strămoși veniți din Muntenegru, turci, evrei și mai ales români dunăreni, toți cu nume lungi, terminate în -escu, cei mai mulți învățători, prăvăliași ori geambași. Casa părintească de la Comoșteni a conservat experiențele unei lumi balcanice, acumulate de-a lungul a câteva sute de ani. Copilăria Doinei Ruști s-a derulat într-o casă care păstra încă urmele unui trecut bogat în fapte, cu trăsuri, cufere și haine de epocă, cu multe cărți și cu obiecte care i-au hrănit imaginația. Dar această lume s-a risipit brutal.
Pe când avea 11 ani, tatăl ei a fost ucis, în condiții misterioase, neelucidate încă. Insecuritatea, oprimările, regulile absurde, haosul instalat la sfârșitul dictaturii comuniste s-au combinat cu universul fabulos al unui sat, stăpânit de povești cu fantome, de hierofanii şi de forţe subterane, iar această experientă dramatică şi magică totodată a stat la baza romanului Fantoma din moară. Pentru acest roman, Doina Ruşti a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, fiind foarte bine primit de critica literară și tradus în germană.
Considerată una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane, Doina Ruști s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă şi construcție solidă, unele traduse în limbi de circulație. Dintre acestea amintim în primul rând multi-premiatul Zogru (2006, 2015), un meta-roman, care a încântat atât publicul larg cât și critica (tradus în italiană, bulgară, maghiară și spaniolă). La fel de popular este și romanul Lizoanca la 11 ani (2009, 2017), recompensat cu valorosul Premiu „Ion Creangă“, al Academiei Române, unul dintre cele mai puternice romane contemporane românești, ca tematică și construcție a tipologiilor (apud Paul Cernat, Gelu Ionescu, Bianca Burța-Cernat ș.a). La apariție, Lizoanca a stârnit numeroase discuții, deoarece aducea în actualitate povestea unui copil acuzat aproape în mod unanim de atrocitățile comise tocmai de acuzatori. Tradus în germană, spaniolă, italiană, maghiară, romanul a produs o impresie puternică în toate versiunile sale, bucurându-se de aprecierea criticii, stârnind discuții legate de teme tabu, precum pedofilia, abuzurile din familie, situația copiilor care nu au părinți pe măsura lor (Ramon Acin, Gianluca Veneziani, Marina Freier, Magyar Nemzet). De altfel, tema decăderii familiei, ca instituție, apare obsesiv, în toate romanele Doinei Ruști.
De mare popularitate s-a bucurat și romanul său, Manuscrisul fanariot (2015, 2016, 2017), un bestseller, care transpune o poveste de dragoste, din secolul al 18-lea. În continuarea acestuia a venit Mâța Vinerii (2017), fermecătoarea poveste despre vrăjitori și despre rețete culinare magice, un roman deja tradus în germană, spaniolă și maghiară.
Aceste două romane vin cu o viziune proaspătă asupra unei perioade istorice destul de controversate: secolul al 18-lea, fanariot. Stilul masiv, încărcătura poetică, dar și fluiditatea narativă fac din Manuscrisul fanariot și din Mâța Vinerii două romane cu succes la publicul larg și totodată apreciate de critică pentru rafinamentul scriiturii. La aceste calități se adaugă și imaginația prolifică și insolită. Doina Ruști aduce în literatură un imaginar specific, manifestat pe toate palierele operei și, mai ales, lingvistic. Inventivitatea expresiei conferă marca inconfundabilă a scrisului ei (La Stampa, La Opinion di Murcia, Turia, Neue Zürcher Zeitung).
Doina Ruşti este de asemenea autoarea romanelor Omuleţul roşu (2004, 2012), recompensat cu Premiul revistei Convorbiri literare, foarte bine primit în Italia, Mămica la două albăstrele (2013), Patru bărbați plus Aurelius (2011), Cămașa în carouri (2010), Logodnica (2017).
Totodată a scris un număr impresionant de povestiri, publicate în periodice sau în antologii.
Preocupată atât de registrul fantastic cât și de cel realist, Doina Ruști reușește să scrie la fel de convingător și despre atrocitățile lumii contemporane, și despre idealurile înalte. Personajele ei, fie realiste fie fantastice, sunt memorabile și marcante. În romanele sale se regăsesc adeseori violatori, ucigași, oameni flămânzi, viciați și consumați de idealuri mărunte, care amintesc de tipologiile lui W. Faulkner - scriitor pe care l-a avut ca model constant. Dar cu aceeași mână sigură, de romancier versat, Doina Ruști construiește și personaje fantastice, elfi, spiriduși, fantome, motani fermecați și vrăjitori, care i-au făcut pe unii critici să-i compare opera cu cea a lui Bulgakov, Süskind ori Marquez (apud Dan C. Mihăilescu, Bojidar Kuncev).
Tematica diversă și puternic ancorată în actualitate, ca și capacitatea rară a Doinei Ruști de a schimba cu ușurință registrele narative o așează între scriitorii de primă mărime ai literaturii românești contemporane (apud Breban, Norma Manea, Bianca Burța-Cernat, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache).
Doina Ruşti trăiește în Bucureşti, este profesor universitar şi scenarist, iar ocazional face și regie de film. Dintre peliculele la care a contribuit (ca scenarist, regizor sau producător), enumerăm doar câteva: Miracolul de le Tekir (LM), Poarta Soarelui (doc), Cristian (SM), Umbra perfidă a unei iubiri (SM), 35 de minute după (SM) – unele fiind ecranizări ale povestirilor sale.
Semnează cu pseudonimul Ruști, convinsă fiind că renunțarea la numele strămoșilor constituie una dintre marile încercări ale unui om.